Pagina de start a forumului mystery.MyForum.ro -> Discutii despre literatura

Subiectul anterior :: Subiectul urmator

Din lirica lumii

Autor	Mesaj
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 16/07/2011 15:15    Titlul subiectului: Octavian Paler- Digul   Marea loveşte digul pe care în seara aceea n-am avut curajul să mergem până la capăt. Piatra udă luneca şi, la un pas de noi, era ruptă. Dacă eram neatenţi, ne puteam prăbuşi în apa ce fierbea dedesubt. Dar am fost atenţi. Ca totdeauna. Atât de atenţi, încât într-o zi vom renunţa să mai pătrundem pe dig. Ne vom mulţumi să ne-aducem aminte de el, apoi ne vom aduce aminte mai rar şi îl vom uita în cele din urmă, vom uita că-ntr-o noapte eram poate hotărâţi să mergem la capăt. Acum chiar dacă aş merge pe dig, nu mai pot s-o fac decât singur. Pot aluneca sau pot înainta curajos. E totuna. Şi-aş vrea să uit în ce zi mă aflu, în ce an şi unde, să ascult marea lovindu-se întruna de dig, să mă întreb cine sunt, ce vârstă am şi ce caut aici. Şi de ce m-am oprit în faţa acestui dig, ca şi cum l-aş cunoaşte? _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 02/09/2011 21:38    Titlul subiectului: Ioan Alexandru - Genealogie   Suntem visaţi de cineva visat la rândul său de altul care e visul unui vis anume, cuprinşi de somn visăm şi noi o lume sălbatec zvârcolită-n somn visând, veriga fragedă suntem în şirul fără început ce nu se va sfârşi nicicând, deşi ar fi destul un solitar ţipăt puternic doar cât să poată trezi pe jumătate primul domn de somn pe cel care doarme la temelia luminilor visate. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 02/09/2011 21:43    Titlul subiectului: Federico Garcia Lorca - Elegia tăcerii   Tăcere, unde îţi duci cristalul tău aburit de râsete şi cuvinte, şi suspinele pomului? Cum cureţi, tăcere, roua cântecului şi sonorele pete pe care mări îndepărtate le lasă pe imacularea senină a mantiei tale? Rănile cine-ţi închide când peste câmpuri vreo bătrână fântână darda înceată-şi împlântă-n cristalul tău uriaş? Unde te duci dacă-n amurg te rănesc clopotele şi-ţi sfarmă încremenirea stolurile de strigături şi marea larmă-aurită prăvălită pe-albaştri munţi hohotind? Vântul iernii îţi sparge în ţăndări azurul, şi-ţi taie dumbrăvile tânguirea tăcută a vreunui rece izvor. Unde-ţi aşezi mâinile întâlneşti ghimpele râsului sau fierbintea izbitură de bardă a patimii. Dacă te duci către astre ţiuitul solemn al păsărilor albastre rupe marele echilibru din ascunsul tău craniu. Fugind de sunet, tu însuşi sunetul eşti, spectru al armoniei, fum de ţipăt şi cântec. În nopţile întunecate tu vii să ne spui cuvântul nemărginit, fără suflare şi buze. Sfredelită de stele şi coaptă de muzică, unde îţi duci, tăcere, durerea extraumană, durerea de-a fi prizonieră în capcana de sunete, acum, când pe vecie îţi este izvorul tău sfânt înfundat? Tulburi de gânduri azi undele tale târăsc cenuşa sonoră, durerea de-odinioară. Ecourile ţipetelor ce s-au dus pe vecie. Zgomotul îndepărtat al mării, mumificat. Dacă Iehova a adormit, urcă la tronu-i strălucitor sparge-i în cap un luceafăr stins şi sfârşeşte definitiv cu muzica eternă, armonia sonoră a luminii şi, între timp, întoarce-te la obârşia ta, unde în noaptea eternă, înainte de Dumnezeu şi de timp, izvorai liniştită _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 02/09/2011 21:44    Titlul subiectului: Nicolae Labis- Fior   Poate-am visat ceva rău şi-am uitat, Poate-i doar pentru că vişinii s-au înflorat, Poate-i doar vântul ce limpede sună, Ori pentru că au muşcat astă seară din lună Vârcolacii, ori stele prea multe pe faţă Mi-au picurat o otravă de gheaţă, Ori poate e dimineaţă. Cine eşti, ori ce eşti, Abur ori duh transparent de poveşti, Care-ai pătruns şi îmi macini mereu Trupul şi sufletul meu? Privesc în oglindă - acelaşi mi-i chipul Şi buzele groase tăiate ca-n lemn. Pe pavăza frunţii văd bine că nimeni N-a scris, încă nu, nici un semn. Dar vorbele-mi murmură: sună-ne,-ncearcă-ne, Sufletu-şi pâlpâie albe chemări, Ochii îmi ard rotunjiţi peste cearcăne, Inima-şi bate ecoul de zări. Cine eşti, ori ce eşti, Abur ori duh coborât din poveşti, Undă prelinsă să mă învenine, Stea fulgerată în mine? _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 02/09/2011 21:46    Titlul subiectului: Federico Garcia Lorca - Nocturna golului   I. Ca să văd că totul s-a dus, ca să văd golurile şi veşmintele, mănuşa ta de lună dă-mi-o, cealaltă mănuşă a ta, pierdută-n iarbă, dragostea mea! Vântul poate să smulgă melcii morţi pe plămânul elefantului şi să spulbere viermii înţepeniţi din mugurii de lumină sau mere. Chipurile vâslesc nepăsătoare pe sub larma măruntă a ierburilor şi-i pieptul mic al broaştei în colţ tulbure de inimă şi mandolină. În marea piaţă pustie mugea cap de bovină de cu rând retezat şi dur cristal definitiv erau formele căutând rotirea şarpelui. Ca să văd că totul s-a dus golul tău mut dă-mi, dragostea mea! Nostalgie de-academie şi cer trist. Ca să văd că totul s-a dus! În tine, dragostea mea, în carnea ta, ce linişte de trenuri răsturnate! ce braţ de mumie-nflorit! ce cer fără ieşire, iubito, ce cer! E piatra în apă şi e glasul în briză ţărmi de iubire ce scapă din trunchiul său sângerând. De-ajuns e s-atingi pulsul dragostei noastre prezente ca să sporească flori peste ceilalţi copii. Ca să văd că totul s-a dus. Ca să văd golurile de nori şi fluvii. Dă-mi mâinile tale de laur, iubire. Ca să văd că totul s-a dus! Goluri pure se rotesc prin mine, prin tine, în zori păstrând urmele crengilor de sânge şi câte-un profil de ghips liniştit ce desenează o durere bruscă de lună-njunghiată. Iată configurații concrete ce-şi caută golul. Câini înşelaţi şi mere muşcate. Iată neliniştea, zbuciumul unei triste lumi fosile ce nu-şi găseşte accentul întâiului său suspin. Când caut în pat zvonurile firului, dragostea mea, ai venit să-mi acoperi învelişul. Golul unei furnici poate umple aerul, dar tu gemi, fără ţintă, prin ochii mei. Nu, prin ochii mei nu, acum îmi arăţi patru râuri răsucite în braţul tău, în dura baracă unde luna prizonieră devorează un marinar în faţa copiilor. Ca să văd că totul s-a dus, dragoste de necucerit, dragoste ocolită! Nu, nu-mi da golul tău, al meu a şi-nceput să plutească în aer! Vai ţie, vai mie, vai brizei! Ca să văd că totul s-a dus! II. Eu. Cu orbitor de albul gol al unui cal, coamă de cenuşă. Piaţă pură şi repetată. Eu. Golul meu străpuns cu subţiori sfâşiate. Pieliţă uscată de strugure neutru şi azbest de zori. Întreaga lumină-a lumii încape-ntr-un ochi Cântă cocoşul şi cântecul lui mai mult decât aripile-i dăinuie. Eu. Cu orbitor de albul gol al unui cal. Înconjurat de spectatori cu furnici în cuvinte. Eu. În circul frigului scutit de profil mutilat Prin capitelurile sparte ale obrajilor lipsit de sânge. Eu. Golul meu minus tine, cetate, excluzând morţii tăi ce mănâncă. Călare prin viaţa-mi definitiv ancorată. Eu. Nu se află veac nou nici proaspătă lumină. Doar un cal albastru şi un revărsat de ziuă. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 02/09/2011 21:48    Titlul subiectului: Ana Blandiana   Nu vreau s-adorm, nu vreau sa-nchid ochii de teama sa nu strivesc omenirea aceasta sub pleoape sa n-o aud pocnind ca o aluna strivita in dinti. Dar cat voi mai fura somnului, cat voi mai ramane treaza? Ma chinuiesc si mi-e caineste mila de universul fara aparare ce va pieri in ochiul meu inchis. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 02/09/2011 21:50    Titlul subiectului: Lucian Blaga - Noapte la mare   Valul mai bate, acelaşi. Raza e trează în turn. Cald e nisipul pe plaje, numai puţin dacă scurm. Noaptea-i târzie, de august. Orele-horele tac. Cugetul, cumpăna, steaua grea judecată îmi fac. Murmură dor de pereche. Patima cere răspuns. Ah, mineralul în toate geme profund şi ascuns. Sarea şi osul din mine caută sare şi var. Foamea în mare răspunde, creşte cu fluxul amar. Margine-mi este argila, lege de-asemenea ea. Sunt doar metalul în febră, magmă terestră, nu stea. Capăt al osiei lumii! Rogu-te, nu osândi! Vine cândva şi odihna ce ispăşire va fi! Vine cândva şi odihna ce ispăşire va fi anilor, aprigei sete, febrei de seară şi zi. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 02/09/2011 21:51    Titlul subiectului: Ana Blandiana - Fără tine   Lipsit de tine mi-e frig N-am înţeles niciodată Cum simte aerul Că ai plecat. Universul se strânge Ca o minge plesnită Şi-şi lasă pe mine zdrenţele reci. Câinele negru Cu burta lungă duios pe zăpadă Se scoală şi se îndepărtează Privindu-mă în ochi, Refuzând să-şi spună numele. Începe să fulguie. Mă ustură pielea Pe locul de unde te-ai rupt. Şi mi-e frig, Când simt cum cade moale, Odată cu zăpada, Această rugăciune înspre nimeni. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 09/09/2011 17:13    Titlul subiectului: Jorge Luis Borges -Poem …pentru prieteni   Nu pot să-ti dau soluţii pentru toate problemele vieţii, nu am răspunsuri pentru îndoieli si temeri, dar pot să te ascult şi să particip la zbuciumul tău. Nu pot să schimb trecutul şi nici viitorul tău. Dar îndată ce vei avea nevoie de mine voi fi împreună de tine. Nu pot să te opresc să nu te împiedici. Dar pot să îţi ofer mâna, să te ajut să nu cazi. Bucuriile , victoriile si succesele tale, nu sunt ale mele. Dar, sunt tare bucuros când te văd fericit. Nu judec deciziile pe care le iei în viaţă. Mă limitez să te susţin, stimulându-te şi ajutându-te, dacă îmi vei cere. Nu pot să-ţi fixez limitele activităţii tale, dar îţi ofer şansa neapărată pentru a spera mai mult. Nu pot evita să suferi când o durere iţi rupe sufletul. Dar pot plânge cu tine şi pot aduna bucăţile sufletului tau…si tu vei fi din nou bucuros de viaţă. Nu pot să-ţi spun cine eşti şi nici cine ar trebui să fii. Pot numai să te iubesc aşa cum eşti şi să fiu prietenul tău. In aceste zile m-am gândit la prietenii şi prietenele mele. Nu erai nici primul, nici ultimul şi nici la mijloc. Nu începeai şi nici nu încheiai lista. Dormi fericit… Răspândeşte vibraţii de iubire… Ştii că suntem aici în trecere. Înfrumuseţează-ţi relaţiile! Profită de oportunităţi. Ascultă-ţi inima. Fii încrezător în viaţă. Pretind aşa de puţin… să fiu primul, al doilea sau al treilea din lista ta.. Îmi ajunge că vrei să-ţi fiu prieten. Îţi mulţumesc că exişti. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 09/09/2011 17:15    Titlul subiectului: Geo Bogza - Cum îmi bate ceasul   Dacă îl ascult cu urechea dreaptă Ceasul meu bate clipele vieţii mele. Dacă îl ascult cu urechea stângă Ceasul meu bate clipele vieţii tale. Dacă îl ascult cu osul frunţii Ceasul meu măsoară durata universului. Dacă îl arunc în apă Dau înapoi cu un regn şi devin copac. Dacă îl arunc în foc Dau înapoi cu două regnuri şi devin piatră. Dacă îl arunc în neant Şi îl ascult cu memoria morţilor Dau înapoi cu trei regnuri Şi devin Cuvânt. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 09/09/2011 17:16    Titlul subiectului: William Blake- Nevinovatie   Într-un grăunte de nisip să vezi o lume, În muşeţel - un rai şi-o auroră; Cuprinde-n palmă infinitul privat de nume, Cuprinde veşnicia într-o oră. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 09/09/2011 17:17    Titlul subiectului: Marin Sorescu   Îmi pare rău de fluturi Când sting lumina, Şi de lilieci, Când o aprind... Nu pot să fac un pas Fără să jignesc pe cineva? Se-ntâmplă atâtea lucruri misterioase, Că mereu îmi vine să-mi duc mâna La tâmplă, Dar o ancoră aruncată din cer Mi-o trage în jos... Nu e încă momentul Să-ţi sfâşii pînzele, Lasă... _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 10/09/2011 20:43    Titlul subiectului: Tudor Arghezi- Cina   In frig si noroi Trec hotii-n convoi, cate doi, Cu lanturi taras de picioare, Muncindu-se parca-n mocirli de sudoare. Fiertura e gata. E seara. E ploaie. O lingura grea, cat lopata, Da ciorba din doua hardaie. Cativa au ucis, Cativa ispasesc ori un furt, ori un vis. Totuna-i ce faci: Sau culci pe bogati, sau scoli pe saraci. Livizi ca strigoii si sui, Strambati de la umeri, din sold si picior In blidul fierbinte, cu aburi galbui. Isi duc parca sangele lor. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 10/09/2011 20:44    Titlul subiectului: Ileana Mălăncioiu - Legendă   Stau într-un zid ca Ana lui Manole, Numai că nu sunt Ana, iar cel care m-a zidit N-a visat nimic niciodată. El m-a închis într-un zid gata făcut, În propriul său zid de apărare, Ca să nu fiu nici înăuntrul hotarelor lui Nici în afară. El visează abia acum la sfârşit Şi umblă să mă scoată din stâncă seacă, Dar nu mai ştie unde m-a zidit. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 10/09/2011 20:47    Titlul subiectului: Jacques Prevert - Ca să faci portretul unei păsări   Mai întâi pictezi o colivie cu uşiţa larg deschisă, apoi pictezi ceva cât mai drăguţ şi cât mai simplu: ceva frumos, ceva util pentru pasăre; pe urmă pui tabloul pe-un copac într-o grădină, într-un crâng, într-o pădure şi te ascunzi ulterior copac fără o vorbă fără să te mişti... Se-ntâmplă uneori ca pasărea să vină repede, dar se mai poate întâmpla să treacă ani şi ani până se hotărăşte. Atunci nu te descuraja – aşteaptă, aşteaptă dacă e necesitate ani întregi. Viteza sau încetineala cu care pasărea soseşte n-au nici o legătură cu faptul că tabloul e reuşit sau nu. Când pasărea soseşte – dacă soseşte – păstrezi cea mai adâncă linişte: aştepţi mai întâi ca pasărea să intre în colivie şi după ce a intrat închizi uşiţa binişor cu pensula, apoi ştergi toate gratiile una câte una cu mare grijă, nu cumva s-atingi vreo pană. Pe urmă faci portretul arborelui, alegând din toate crengile pe cele mai frumoase, iar pentru pasăre pictezi mai târziu aceea frunzişul verde şi răcoarea vântului, pulberea soarelui, foşnetul gâzelor prin iarbă în căldura verii, apoi aştepţi ca pasărea să cânte... Dacă nu cântă e semn rău – semn că tabloul nu e bun, dar dacă vrea să cânte, e semn bun, e semn că poţi semna. Atunci îi smulgi o pană binişor de tot şi pe un colţ al pânzei te iscăleşti cu ea. _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 15/09/2011 20:26    Titlul subiectului: Nicolae Aurelian- Copacii care sporesc impreuna   Aceleasi ploi ii ploua ! Acelasi Cer privesc , acelasi vant ii bate... Smeriti sporesc impreuna... Se iubesc tacuti, ca niste monahi, si ne iubesc si pe noi, ne privesc cu dragoste, ne privesc cu dor, I-au privit pe bunicii nostri, pe parintii nostri, acum ne vegheaza pe noi, pe copii nostri! Si ne invata, ne invata sa crestem impreuna, sa avem aceleasi radacini, sa rezitam acelorasi vanturi, sa ne bucuram de acelasi CER. Ne invata sa ne cantam unii altora despre dragoste, ne invata sa ne spovedim unii altora de cele ce ne ingreuiaza urcusul. Ne invata sa ne mangaiem, asa cum se mangaie ei cu coroana, cu frunzele. Infloresc impreuna, iar rodul lor il daruiesc cu totul, pentru ei nimic tinand. Cu frunzele ne apara de arsita , de ploi, ne ascund de ochii rai... Nu spun niciodata NU! Iar cu trupurile lor ne incalzesc in iernile grele... Se rastignesc pentru noi Aceasta este DRAGOSTEA copacilor care extind impreuna Invatatura lor este sa fim frati. Frunzele cad ! Impreuna se schimba, impreuna isi raresc frunzisul, impreuna se pregatesc de IARNA... Impreuna trec prin vifornita, si ...plini de nadejde asteapta primavara invierii... Ce fac ei toata iarna ? Se roaga! Ati vazut copaci suparati ? NU Ati vazut copaci furiosi ? NU Ati vazut copaci mincinosi ? NU Dar ati vazut copaci, daca i-ati privit bine , ati vedea cum cresc impreuna. Ati vazut copaci care respira, care se mangaie, care-si vorbesc, care-si impletesc radacinile, care-si canta si-i canta lui Dumnezeu impreuna ! Impreuna sufera, de SOARE si LUMINA impreuna se bucura, si toate astea in cea mai deplina TACERE ! In tacerea in care l-au aflat pe Dumnezeu ! In tacerea in care Dumnezeu le-a vorbit, le-a dat viata si bucurie, in tacera in care Dumnezeu i-a crescut impreuna ! Ati vazut copaci primitori ! Primesc pasarile sa-si faca cuib, iar ele in semn de multumire le canta si le incredinteaza puii spre crestere si invatare. Primesc vietati care se zbenguiesc printre crengi, crengile lor ! I-ati auzit spunand ceva? Nu! Totul in dragoste si tacere! Am luat in brate un copac! Am uitat sa-i cer voie! Dar nu s-a suparat, fiindca nu stie sa se supere... spre surprinderea mea de biped, tinandu-l in brate mi-a inflorit un zambet pe chip! Deci m-a primit! Nu m-a intrebat daca-s murdar sau curat, daca sunt pacatos, daca sunt bolnav, daca am gresit, daca m-am trufit, daca am barfit, daca am mintit, daca am curvit, daca m-am mandrit, daca sunt mort sau viu, daca sunt pustiu, daca am inima...sau o piatra -n loc de inima! Nu m-a intrebat nimic! Cand l-am luat in brate a inceput sa ma invete dragostea si tacerea copacilor asa cum a invatat-o de la Dumnezeu! Cand l-am luat in brate mi-a adus un zambet pe chip, un chip daruit de Dumnezeu, o inima care-i gata sa bata si sa iubeasca, mi-a arat ca am un suflet, iar eu am trait ( vai mie !) pana atunci ca si cum nu l-as fi avut! Mi-a aratat ca sunt VIU, cu toate ca am fost pana acum ca un mort ! Mi-a daruit TAINELE copacilor care cresc impreuna ! Si mi-a mai dat RUGACIUNEA ! Si m-a invatat sa ma rog si sa inviez ! Si viu sa fiu spre slava lui Dumnezeu ! Manastirile noastre, dupa paduri sunt facute pentru ca padurea-i sfanta manastire, si copacii cei mai desavarsiti monahi, de-a pururi in rugaciune, de-a pururi gata de jertfa, de-a pururi cu toata fiinta lor indreptata spre CER ! Oameni, luati in brate copaci fiindca o sa va invete dragostea care nu cade niciodata ! Amin ! _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
sunt_doar_un_om Membru 2 Data inscrierii: 10/Oct/2010 Mesaje: 394 Localitate: Dracula Land	Trimis: 03/10/2011 17:05    Titlul subiectului: Tudor Arghezi- De ce-as fi trist?   De ce-aş fi trist, că toamna tîrzie mi-e frumoasă ? Pridvoarele-mi sînt coşuri cu flori, ca de mireasă. Fereastra mi-este plină De iederi împletite cu vine de glicină. Beteala şi-o desface la mine si mi-o lasă, Cînd soarele rămîne să-l gazduiesc în casă. O prospeţime recentă surîde şi învie Ca de botez, de nuntă şi ca de feciorie. De ce-aş fi trist ? Că pacea duioasă si blajină Mă duce ca o luntre prin linişti de lumină ? E un surîs şi-n vraful de carţi, să mă alinte. Vieţi noi tresar vioaie din foste oseminte. Văd frunza că scoboară din ramuri cîte una. Le ruginise bruma, le argintase luna. Aud şi grînguritul de dragoste cu jele, Oprit cu porumbeii pe coama casei mele. Luceferii de noapte, scăpărători, i-adun Din cerul ca o coadă deschisă de păun. Singurătatea-mi doarme, culcată-n somn alături, De-a lungul, între pături. Mă-ntrebă cîteodată, trezită dintr-un vis : -,,Eşti tot aici cu mine si tot cu mine-nchis?,, Nu mă sfiiesc de dînsa, nici ei nu-i e ruşine Că fuge să se-ascundă de lume lînga mine. De ce-aş fi trist ? Că nu ştiu mai bine să frămînt Cu sunet de vioară urciorul de pămînt ? Nu mi-e clădită casa de şiţa peste Trotuş, În pajiştea cu crînguri ? De ce-aş fi trist ? Şi totuş… _________________ Traim vremuri bezmetice
Sus
Afiseaza mesajele pentru a le previzualiza:  Primele, cele mai vechi mesajePrimele, cele mai noi mesaje

	Pagina de start a forumului mystery.MyForum.ro -> Discutii despre literatura	Ora este GMT + 3 ore Du-te la pagina 1, 2, 3, 4, 5, 6, 7
Pagina 7 din 7

Mergi direct la: Alegeti un forum Diverse----------------Probleme legate de web designGifuri animateVideoclipuri haioaseAlternative gratuite la programe sharewareDiscutii despre literaturaInventii, tehnologiecuriozitati ale corpului uman7 curiozitati exceptionale despre creierul uman10 CIUDATENII DESPRE EINSTEINCuriozitati matematicaCuriozitati din lumea animalelorCuriozitati - planteChathttps://geofight.blogspot.com/    Nu puteti crea un subiect nou in acest forum Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum Nu puteti vota in chestionarele din acest forum