|
| Autor |
Mesaj |
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
 Trimis: 17/10/2010 16:31 Titlul subiectului: Magda Isanos |
 |
|
M-am gândit să deschid un topic și cu o scriitoare. Și m-am oprit La Magda Isanos, poeta despre care se vorbeste prea putin in ziua de azi, deși ea a fost unul din deschizătorii poeziei românești moderne. O prezentare succintă ar suna cam așa:
Născută la Iași, la 17 aprilie 1916, fiică a lui Mihai Isanos și a Elisabetei (n. Balan), doctori în medicină. A urmat școala primară la Costiujeni, spital unde lucrau părinții ei, în apropiere de Chișinău, iar liceul la Scoala eparhială de fete din Chișinău. A studiat la Iași dreptul și filozofia; licentiată în drept, a profesat simplu timp avocatura la Iași. Debut în 1932, cu versuri în revista "Licurici" a Liceului de băieți "Bogdan Petriceicu Hașdeu" din Chișinău. A fost soția lui Eusebiu Camilar. S-a stins din viață la București, la 17 noiembrie 1944.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
  |
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 17/10/2010 16:35 Titlul subiectului: Magda Isanos-În diminețile clare |
|
|
Uneori, în diminețile clare,
mă uit drept în soare râzând
și nu pot crede c-am să mor în curând;
viața mea sună înalt, fără-ntristare.
Cred în ea, cred în numele ei
și-n culorile-anotimpului meu,
zveltă ca mestecenii, mereu,
să freamăt aș vrea în soarele-acesta dintâi.
Poate nu va fi seară, poate nu va cădea
în putred octombrie fruntea-mi aprinsă;
în glumă pun palmele mele pe piept și zic
viața e stinsă de mult, viața e stinsăa…
Însă mai plin decât grădinile-n vară,
sângele meu sună atunci ridicând
o dulce-auroră-n obrajii de ceară:
o, nu-i adevărat c-am să mor în curând…
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 24/10/2010 21:09 Titlul subiectului: Magda Isanos- Vis vegetal |
|
|
Pe Magda Isanos - poeta, am descoperit-o cu multi ani în urma. Eram pe clasa a XII si ne gandisem sa organizam cu ocazia balului bobocilor un mini-cenaclu Flacara. Ideea era sa adunam ceva bani pe biletele de la intrare pentru a face un tur al Romaniei, idee care a si reusit. Aveam un coleg care il reproduce extraordinar de bine pe Adrian Paunescu, altii care cantau destul de bine muzica folk. Eu eram organizatorul evenimentului si pentru ca nu aveam nici un moment umoristic m-am oferit sa prezint un one-man (in cazul meu one-woman) shaw umoristic. La repetitii am constatat cu totii ca ne mai lipsea... poezia. Era prezenta prin cele cateva poezii ale lui Paunescu, dar era prea putin. Am cautat prin carti si atunci mi-au cazut ochii pentru prima oara asupra versurilor Magdei Isanos. Alaturi de poezia "Descantec" a lui Marin Sorescu, am decis atunci sa recit si din Magda Isanos.
Suflet sensibil aceasta Magda Isanos a reusit sa ma incante de la prima lectura. De atunci versurile ei mi se par picaturi de suflet, nu doar poezii... Undeva in mine, de cate ori ii citeam sau imi aminteam de versurile ei, statea scrisa si biografia ei. Si mi se parea ciudat ca un om sa stie ca maine, peste 6 luni sau peste un an va trece de fracțiune cealalta a timpului. De o vreme ii citesc mai des poemele si de fiecare data descopar nuante noi. Intr-o lume in care fiecare se gandeste doar la el, cand ura se intinde ca o caracatita, cat de impresionante imi par versurile:
"Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate/ gasi atata vreme pentru ura"("Murim... ca maine...")
Va propun azi insa un alt poem al ei.
[b]Magda Isanos- Vis vegetal[/b]
As vrea sa fiu copac
Si-as vrea sa cresc langa fereastra ta.
Te-as auzi,
Si-n voie te-as privi intreaga zi
M-as apuca si iarna sa-nfloresc,
Ca sa te bucuri!
Pasarile cele mai mandre-ar face cuib pe creanga mea,
Iar noptile mi-ar da cercei de stele
Pe care, ca pe frunze ti le-as da.
Prin geamul larg deschis, de-atatea ori
M-as apleca usoara sa-ti sarut
Când parul ce pe frunte ti-a cazut,
Când buzele cu buze moi de flori
Spre toamna m-as juca zvarlindu-ti mere
Si foi de aur rosu prin odaie
Cu-a ramurilor tanara putere
Ti-as apara obloanele de ploaie.
Si, cine stie, poate ca-ntr-o seara
De primavara, când va fi si luna
Va trece prin gradina o zana buna,
Facandu-ma nevastă sa fiu iara.
Atuncea, sprijinindu-mi de pervaz
Genunchiul ud de frunze si pamânt,
Cu roua si cu luna pe obraz,
Eu ti-as sari în casa si senina,
Uitind de-atata vreme sa vorbesc,
Cu cate-un cuib în fiecare mana,
As incepe
sa
zambesc.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
mystery
Membru
Data inscrierii: 26/Mai/2007
Mesaje: 204
Localitate: Bucuresti
|
| Trimis: 24/10/2010 22:46 Titlul subiectului: |
|
|
Mie`mi place aceasta poezie a lui Magda isanos:
Murim... ca mâine
E-asa de trist să cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or să mai stee
voiosi, în vreme ce vom putrezi.
Atâta soare, Doamne,-atâta soare
o să mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...
Si iarba asta o să mai rasara,
iar luna tot asa o să se plece,
mirata, peste apa care trece-
noi singuri n-o să fim a doua oara.
Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
când viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate
si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.
|
_________________
[URL=http://mystery.myforum.ro] [/URL] |
|
| Sus |
 |
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 25/10/2010 21:03 Titlul subiectului: |
|
|
Da, e exact poezia ale carei 2 versuri spuneam ca m-au impresionat. Multumesc ca ai postat-o toata!
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 30/10/2010 00:29 Titlul subiectului: Magda Isanos- DUMNEZEU |
|
|
Oamenii bogati au facut icoane,
catapitezme-aurite si strane,
insa Dumnezeu n-a venit
in locul astfel ingradit.
Bogatii stateau grosi, impovarati
si se uitau la sfintii elegant imbracati.
In vremea asta, Dumnezeu zbura-n copaci,
facandu-i sa-nfloreasca. Fugea la saraci,
cerandu-le mamaliga si ceapa.
Era cand campie verde, cand apa.
Alteori se facea mic
si se-ascundea in floarea de finic,
ori se-apuca sa creasca-n papusoaie,
s-ajute furnicile la musuroaie,
sa dea pamantului mana si ploaie.
Avea atatea de facut Dumnezeu,
si oamenii il plictiseau mereu,
cerand unul pentru altul rau.
Ii auzea strigand : « Pamantul meu… »
Ii vedea punand semn de hotar,
ciopartind, impartind minunatul dar.
Atunci se supara. Pornea furtuna.
Cu seceta si ploaie-nghetata lovind intruna,
se facea mare si-nfricosat,
ca muntele cu paduri imbracat.
Pana venea o pasare la el.
Codobatura sau un porumbel,
si spunea : « Doamne, mi-a cazut puiul jos.
Zi sa se faca iara frumos,
sa rasara soarele si sa-l gasesc… »
« Faca-se voia ta, sol pasaresc… »
Si Dumnezeu punea fulgeru-n teaca
si se-apuca alte lucruri sa faca
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 01/11/2010 20:38 Titlul subiectului: Mai sunt cateva veri- Magda Isanos |
|
|
Mai sunt cateva veri
de trait sub soare.
Cateva cantece si taceri
roditoare.
Cativa stralucitori
ani de ramura verde si flori.
Cateva popasuri cu sfat
si vin in pahare de turnat.
Cateva sarutari mai sunt,
pana la sarutarea ta pamant.
nu va certati, prieteni drumeti,
pentru nalucirile-acestei vieti
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 11/11/2010 18:44 Titlul subiectului: Magda Isanos- Tii minte-ntaia ploaie? |
|
|
Tii minte-ntaia ploaie cum cadea,
cu fulgere, cu stele lungi in ea?
Arborii stateau drept, intonand
imnul vietei si-n zarea fosnind,
verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.
Si noi stateam ca pomii in picioare.
„Nimic nu moare, mi-ai soptit, nu moare...”
Si plantele cresteau, ne faceau semne,
ca niste maini, ca umbre nempacate,
se straduiau spre viata sa ne-ndemne
si iar cadeau in deznadejde toate.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 16/12/2010 23:46 Titlul subiectului: Saruta-ma- M. Isanos |
|
|
Saruta-mi ochii grei de-atata plans,
Doar sarutarea ta ar fi în stare
Să stinga focul rau ce i-a cuprins,
Sa-i umple de iubire si de soare.
Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surasul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca si la-nceput.
Saruta-mi fruntea, gandurile rele
Si toate indoielile-or sa moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 06/01/2011 18:21 Titlul subiectului: Magda Isanos - Cum povesteste viata |
|
|
La-ncheietura mâinii mele-ascult
cum povesteste viata, si ma mir,
si-mi amintesc si-acuma c-am fost fir
de iarba, si-am fost scoica, mai demult.
Si poate mai-nainte-am respirat
pe-ntinderile vaste, si-am privit
în fata cerul tainic si-am dorit
sa nu mai fiu ocean, si-am fost uscat.
Eu stiu ce simt copacii care cresc,
si fructele pe creanga îndată ce se coc,
ce simt vulcanii care izbucnesc,
c-am fost copac, si ramura, si foc.
Cu serpii pe nisip am stat la soare
si-am mers la vânatoare, si-am ucis,
în piatra spaima gândului mi-am scris
când îmi facusem brate din picioare.
Si câte somnuri nu mi-au trebuit
ca de la capat truda sa mi-o iau,
si multe le-am uitat, dar pururi eu
am fost, si niciodata n-am murit.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 06/02/2011 02:39 Titlul subiectului: Fara nume |
|
|
O carte-mi tine-ades tovarasie
Si-a mai ramas pe randurile ei,
Ca
pulberea de soare stravezie,
Lumina unui gând din ochii tai.
Stau
astfel vremea fara s-o mai numar;
Ma-nsala visul bun si
ma gandesc
Ca-mi urmaresti lectura peste umar,
Si, daca taci, e
pentru ca citesc
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 06/02/2011 02:40 Titlul subiectului: Oamenii ma uimesc |
|
|
Oamenii ma uimesc si-acum.
As vrea sa cunosc ca ei
toate lucrurile pe numele lor si-n drum
larg sa-mi alatur pasii de pasii lor grei.
Fiecare zare sa nu aiba-n spatele ei înc-o zare,
fiecare cuvânt sa nu aib-un clopot mai mult,
de care numai eu, îndată ce se face noaptea, s-ascult.
O viata-as vrea, o viata oarecare,
atât de strâmta, -ncât sa pot dormi
si uita vocile nepamântene;
cerul molatec, destramat în gene,
Sa nu mai poata visuri zamisli.
Uneori îmi spun: am sa mor
atât de singurateca-n mijlocul lor;
limba simpla a bucuriilor n-am învâtat;
am sa mor ca o pasare care prea mult a zburat,
dar n-a facut cuib nicaieri.
În loc sa traiesc, am cântat melancolicul ieri;
si semnele pe care le-am primit n-au fost de la oameni,
au fost de la flori. Tu cu cine te-asameni?
ma-ntrebau pururi privirile omenesti.
Din pamânt ca noi toti pornesti,
dar este-n inima ta o pace si o-ntunecime
din care sporesc niste vorbe ciudate. „Multime,
nu ma goni, ca voi sunt, ca voi sunt si eu! ”
Dar ei ma lasau deoparte mereu,
si cuvântul „poet” rasuna în râs,
pe buzele lor, care n-au sarutat, n-au surâs
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 06/02/2011 17:27 Titlul subiectului: M Isanos- Strofele poetului bolnav |
|
|
De trupu-n care ma pandesti, durere,
m-as despartii cu inima usoara,
ca sa rasar intr-o imprastiere
de iarba si de flori la primavara.
I-o taina pentru ce i-a trebuit
lui Dumnezeu acest clondir de sange
(dizgratios si greu de minuit ),
cand gandul se putea, de-o pilda, strange,
scanteietor, pe-aripa unui flutur,
ori intre doua foi de trandafir,
Care-s asa frumoase cand se scutur
pe-al straturilor verde cimitir.
De cate ori imi simt putrezaciunea
in care sufletul mi-ai rasadit,
eu, Doamne, nu-ti contest intelepciunea,
da-mi zic c-a sasea zi ai obosit
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 08/02/2011 19:33 Titlul subiectului: Magda Isanos- Rochia |
|
|
Din lada mirosind a molii si-a parfum
a scos o rochie din tineretea ei bunica.
Subtire-i si usoara ca un fum,
de parca-ar fi tesuta din nimica.
Ce trist fosneste crinolina de matase,
volanele i se distrama si se taie,
si-n loc de raze, siluete gratioase,
din alte vremi, danseaza prin odaie.
Revede balul cel dintai batrana,
isi recunoaste rochia de fata
si-i tremura pe-atlasu rece mana
de-nduiosare multa-nfiorata.
Si cum isi pleaca fruntea tot mai tare
i-asa de garbova bunica-n vechiul sal...
Ce s-a facut frumoasa dansatoare
care-a plutit in rochia de bal?
Picioarele usoare si micute,
si ochii, si surasul stralucit,
in trupul garbovitei bunicute
cum, oare, pe vecie de-au murit?
Si mi-au raspuns matasurile moarte,
sau poate chiar batrana-n vechiul sal;
nu, n-au murit, danseaza mai departe
mereu in alte rochii, întâiul bal.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 09/02/2011 21:03 Titlul subiectului: Magda Isanos- Doamne, n-ajung pân’la tine? |
|
|
Doamne, n-ajung pân’la tine
vârfurile-acestei paduri de suspine?
Cum esti tu atotstiutor,
sa fi dat pâne de-ajuns tuturor,
culcus pentru copiii înghetati,
câte putin din lumina celor bogati,
câte putin din cerul lor senin,
de care îngeri întraripati se tin.
Sa fi dat, Doamne, fiecarui om,
câte-o bucata verde de pamânt si câte-un pom
al tuturor sperantelor pamântesti,
si nu te-am fi-ntrebat unde esti.
Am fi spus ca te-ai raspândit
în noi, ca un fluviu linistit,
ca te-am baut fara sa stim…
N-ai fi ramas în biserica si-n tintirim,
ci ai fi mers împreuna cu noi
si te-am fi pus între coarne la boi,
ca pe-un ciucure elegant de matasa
sa ne-ajuti la plug si la coasa.
În loc sa pleci pe celalalt tarâm,
ai fi avut la masa noastra un tacâm
si seara, obosit si far’ de-alai,
în loc sa te-ntorci înapoi în rai,
adormeai undeva pe-aici,
printre copii si pisici,
într-un colt de vatra luminat.
Doamne, de ce ti-au crescut aripi
si-ai zburat ?
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 02/03/2011 19:32 Titlul subiectului: Toporasi |
|
|
Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.
Contrazicându-ma cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând sa-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus sa vad ce flori au rasarit
în parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu ma-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut sa-i strang în brate sa-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am vazut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar de primavara,
printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batând, dar îndată ce era
sa-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporasi
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 05/03/2011 23:56 Titlul subiectului: Magda Isanos- Daruri |
|
|
Tu eşti în inima mea ca un dar
neaşteptat şi mult prea scump,
pe care il cercetez mirată iar şi iar,
cu-aceeaşi nesecată desfătare.
Eşti tainica-mi vigoare şi mîndrie,
de cînd te ştiu mi-i cerul mai aproape
şi nu mai pot durerile să vie,
să-mi tulbure-ale sufletului ape.
Tu mi-ai confecționat ţărîna mai uşoară
şi inima aşa de dulce grea,
ca ramura ce toamna se-mpovară
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai răsfrînt în suflet ca-ntr-un lac,
şi-adînci de-atuncea-s gîndurile mele,
de aur glodul inimii, sărac.
Aceste toate să ţi le plătesc
nu voi putea, ci lasă-mă măcar,
risiptorul meu, să te iubesc,
din darurile tale dîndu-ţi dar.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 20/03/2011 14:53 Titlul subiectului: Magda Isanos- Învrăjbire |
|
|
Aş vrea să mor alăturea de tine
şi tâmpla lângă tâmpla ta s-o pun,
că, ascultându-ţi gândurile bune,
să ştiu dacă mai eşti şi-acuma bun
şi excluzând ascunziş ca mai nainte,
şi să te-ntreb dacă-i adevărat
că nu mă mai iubeşti şi m-ai uitat.
E lumea rea pe-aicea şi mă minte
c-ar fi aşa, dar dacă te-aş vedea,
cu gura, de pe ochi şi de pe gură
îndepărtând oricare vrajă rea,
iubirea din tăciunele de ură
aş reaprinde-o şi ne-am recunoaşte,
mirându-ne c-atâta învrăjbire
în suflet din cuvinte poate naşte.
Şi-am fi pe urmă cum îs două fire
într-o împletitură, să nu poată
o umbră între noi să se strecoare
şi astfel să-mi întunece c-o pată
surâsul care-mi ţine loc de soare
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 28/03/2011 17:50 Titlul subiectului: Magda Isanos- Sărută-mă |
|
|
Sarută-mi ochii grei de-atâta plâns,
Doar sărutarea ta ar fi în stare
Să stingă focul rău ce i-a cuprins,
Să-i umple de iubire şi de soare.
Sărută-mi gura, buzele-ncleştate
Ce vorba şi surâsul şi-au pierdut.
Îţi vor zâmbi din nou înseninate
Şi-ndrăgostite ca şi la-nceput.
Sărută-mi fruntea, gândurile rele
Şi toate îndoielile-or să moară,
În loc vor naşte visurile mele
De viaţă nouă şi de primăvară.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 02/04/2011 16:14 Titlul subiectului: Magda Isanos- Dragostea |
|
|
Dragostea care ne purta pe noi
nu ştia de amintiri şi strigoi.
Venea din pământ, din ape,
poruncindu-ne să ne ţinem aproape.
Şi-avea puterea plantelor tăcute,
de numeroase ori în jurul trunchiului
petrecute.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
serbanelena
Junior
Data inscrierii: 25/Feb/2011
Mesaje: 16
Localitate: tara lui Caragiale
|
| Trimis: 31/05/2011 18:14 Titlul subiectului: Fata de cincisprezece ani - de Magda Isanos |
|
|
Fata de cincisprezece ani şi jumătate unde-i?
Era la chip ca mine şi cozi purta pe spate;
mi-i dor de voioşia, de îndrăzneala ei,
acuma, când nădejde şi visuri mi-s uscate.
O caut în inima mea bătrână şi seacă,
în ochii privat de zâmbet şi-n gura mea amară
pe-adolescenta care nu m-a vestit că plecă
şi care spune lumea c-am fost odinioară.
Aş vrea măcar alături de mine să mai vină,
cu păr rebel, cu suflet de-a pururi bogat,
şi-n ochii goi şi singuri privirea ei lumină
să-mi verse şi să-mi zică:''Eu încă n-am plecat!''.
|
_________________
simplify |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 31/05/2011 19:39 Titlul subiectului: Ţii minte-ntâia ploaie? |
|
|
Ţii minte-ntâia ploaie cum cădea,
cu fulgere, cu stele lungi în ea?
Arborii stăteau drept, intonând
imnul vieţei şi-n zarea foşnind,
verde ca un codru lichid,
s-auzeau cerurile cum se-nchid, se deschid.
Şi noi stăteam ca pomii în picioare.
„Nimic nu moare, mi-ai şoptit, nu moare...”
Şi plantele creşteau, ne făceau semne,
ca nişte mâini, ca umbre nempăcate,
se străduiau spre viaţă să ne-ndemne
şi iar cădeau în deznădejde toate.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 31/05/2011 19:44 Titlul subiectului: Magda Isanos- Daruri |
|
|
Tu esti in inima mea ca un dar
neasteptat si mult prea scump,
pe care il cercetez mirata iar si iar,
cu-aceeasi nesecata desfatare.
Esti tainica-mi tărie si mandrie,
de cand te stiu mi-i cerul mai aproape
si nu mai pot durerile sa vie,
sa-mi tulbure-ale sufletului ape.
Tu mi-ai facut tarana mai usoara
si inima asa de dulce, grea,
ca ramura ce toamna se-mpovara
de greutatea roadei de pe ea.
Asemeni unui mare cer cu stele,
mi te-ai rasfrant in suflet ca-ntr-un lac,
si-adanci de-atuncea-s gandurile mele,
de aur glodul inimii, sarac.
Acestea toate sa ti le platesc
nu voi putea, ci lasa-ma macar,
risipitorul meu, sa te iubesc,
din darurile tale dandu-ti dar.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 31/05/2011 19:47 Titlul subiectului: Magda Isanos- Logodna de primavara |
|
|
Vai, frumusetea ceasului de-acuma
de ce nu-mi este dat s-o sorb cu tine,
si-alaturi sa simtim sub talpa huma
de iarba vietii grea, cum de suspine
mi-i inima de cand nu te-am vazut?
Vreau soarele, pe degetele noastre
unite, un inel sa faureasca;
albastre zarile-n privirile-ti albastre
sa le privesc si dragostea sa creasca
din radacini batrane ca gradina
(mai mandra decat cea care s-a dus),
sa-mi ierti, si eu sa-ti iert, de-asemeni vina
de-a fi iubit mai mult decat am spus.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 23/06/2011 22:01 Titlul subiectului: Magda Isanos- Cânt |
|
|
Cant ca privighetorile oarbe.
Nu stiu, eu sorb cantecul sau el ma soarbe.
Atat de sus ne-naltam cateodata...
Sufletu-mi arde de-o flacara infricosata.
Ca rugul din care a vorbit Dumnezeu,
asa arde sufletul meu.
Cred in zane, in sfinti si minuni ;
prieteni, nu-mi impletiti cununi.
Cantecul e-n mine ca-n voi tacerea ;
ii banuiesc uneori puterea,
insa nu stiu nimic si ma-nchin smerit
ingerului langa mine ivit.
Fa-ma sa cant despre oameni si suferinti,
soptesc cu buzele reci, fierbinti,
despre saraci, despre copii si foame...
Si-n mijlocul cerestii mele spaime,
intrezaresc cuvintele de foc,
cu care-ar trebui sa creez lumea, s-o pun la loc.
Apoi raman singura. Nu stiu nici eu
de ce mi-a vorbit din stufisul aprins Dumnezeu.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 23/06/2011 22:04 Titlul subiectului: Magda Isanos- Jucăria |
|
|
Dusman ideal e timpul, mi se pare
acuma ca si când te-as fi visat,
cum poate mai viseaza cate-o floare
pamantul, iarna, dupa ce-a-nghetat.
Iubirea noastra astfel a trecut,
ca dâra luminoasa-a unei stele,
si bezna-n urma ei s-a refacut,
de-mi pare steaua fericirii mele,
ca niciodata n-ar fi stralucit.
Si nu mai stiu acuma dac-am stat
cu tine, daca-n pieptul tau iubit
eu inima-ntr-o zi ti-am ascultat.
Cuvintele pe care le rosteai,
din departari de basm rasuna parca,
pentru ca mierea tot acelui grai,
langa urechea alteia le-ncearca.
Din ce în ce mai subred e sub pas
pamantul amintirilor si-mi pare
ca dintr-un vis frumos mi-au mai ramas
franturi ciudate si stralucitoare.
Zadarnic intre ele să le leg
incerc acuma, fiindca nu se poate
din cioburi vasul să-l mai faci intreg,
si tristă surăzând mă joc cu toate
aducerile-aminte la un loc,
ca un copil cu jucaria care,
i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc,
pentru ca alta mai elegantă n-are.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 27/06/2011 23:12 Titlul subiectului: Logodnă |
|
|
Logodnicul vine-n amurg,
vesele pletele-i curg.
Puneti-mi rochii albastre, flori.
N-auziti pasii biruitori?
Unde-i inelul scump, daruit?
Luna nu vrea sa-l zareasca.
O, ce poveste copilareasca:
cum ne-am vazut, ne-am iubit.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 27/06/2011 23:13 Titlul subiectului: Fraga |
|
|
Frageda, inima ni s-a frant.
Prielnici de-acum ne fie
zeii cei blanzi din pamant
si-ai cerului zei o mie.
Creanga belsugului, necontenit
scuturata de noi, rodeasca.
O, ce poveste copilareasca:
cum ne-am vazut, ne-am iubit.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 27/06/2011 23:19 Titlul subiectului: Toporasi |
|
|
Cu sacu-i plin de banalitati s-a prezentat
si anul asta zana primavara,
cu toate-acestea noi ne-am bucurat
de parca-ar fi venit intaia oara.
Contrazicându-mă cu mine insumi si-n sfarsit,
riscând să-mi stric pantofii prin noroi,
m-am dus să vad ce flori au răsărit
în parcul vast si gol de langa noi.
De mult nu mă-ncercase asa dor
de viata si calcam nerabdatoare;
simteam cum se-nfioara sub picior
pamantul umed, fecundat de soare.
Copacii goi mi s-au parut incantatori -
Parca-as fi vrut să-i strang în brate să-i sarut
(trecusem pana-atunci de-atatea ori
pe langa ei si nici nu i-am văzut)
Iar ceru-albastru, vag, nedefinit
(ca rochiile care ies la spalat),
cu capul dat pe spate l-am privit
si l-am gasit de-a dreptul minunat.
Pe urma-am dat de toporasi langa-un stejar
erau asa de-albastri, delicati -
ca niste firmituri lasate-n dar
de primavara, printre pomi-ntunecati.
M-am aplecat cu inima batând,
dar îndată ce era să-i rup, nici eu nu stiu
de ce si cum, dar mi-a venit în gând
ca pentru ei paharu-i un sicriu.
Si m-am întors spre casa mai agale,
c-o oboseala fericita-n pasi,
iar daca mainile-mi erau la fel de goale,
în schimb aveam în suflet toporasi.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
sunt_doar_un_om
Membru 2
Data inscrierii: 10/Oct/2010
Mesaje: 394
Localitate: Dracula Land
|
| Trimis: 16/07/2011 15:17 Titlul subiectului: Magda Isanos- Gandeste-te, n-ar fi pacat |
|
|
Invata-ma cu ce sa-ncep intai
si-n care vorbe-anume
tuturor
sa spun ce-albastru-i ceru-n ochii tai,
si cum, de-atatea
lumi luminatori,
pe gura ta surasu-i ca un soare;
ei poate niciodata
n-or sa stie
din fiecare clipa trecatoare
cum ne-am durat noi cate-o
vesnicie
iubindu-ne; si nu vor sti ca-n glas
iti cânt atatea cantece
când spui
cuvinte ce pe buzele oricui
niste cuvinte simple-ar fi
ramas.
Invata-ma cu ce sa-ncep si cum
sa-i spun
aceste-i lumi cat mi-i de draga
ca te-a nascut, cu truda ei intreaga,
pe tine, bucuria mea de-acum.
Ea, poate, niciodata n-o sa
stie
c-a inflorit în flori si-a curs în ape,
ca din pamânt si sura
vesnicie
sa mi te-aduca, -asa cum esti, aproape;
si, fiindca-o
sa murim si noi odata,
gandeste-te: n-ar fi pacat sa moara,
cuprinsa-n noi, atata primavara,
si dragostea cu inima
deodata?...
De-aceea, spune-mi cum sa-ncep anume,
si eu voi scrie
toate, fir cu fir,
ca dispretuitori de cimitir,
sa ne iubim de-a
pururea pe lume.
|
_________________
Traim vremuri bezmetice |
|
| Sus |
|
|
|
|
|
Nu puteti crea un subiect nou in acest forum
Nu puteti raspunde in subiectele acestui forum
Nu puteti modifica mesajele proprii din acest forum
Nu puteti sterge mesajele proprii din acest forum
Nu puteti vota in chestionarele din acest forum
|
|
|
FAQ
Cautare
Membri
Grupuri
Inregistrare
Profil
Mesaje private
Autentificare
